Încetarea din viaţă a lui Irving Kristol a readus în dezbaterea intelectuală  tema neoconservatorismului. Unul din forumiştii care au comentat articolul meu din Evenimentul Zilei în memoria acestui gânditor de excepţie mă întreba de ce nu explorez substanţa, corpul ideatic al neoconservatorismului. I-am răspuns că am scris pe larg pe acest subiect. Am fost eu însumi vreme de peste 10 ani “contributing editor” al revistei ORBIS (A Journal of World Affairs), publicată la Philadelphia de Foreign Policy Research Institute (FPRI). Am publicat în ORBIS numeroase articole şi recenzii, mai ales în perioada în care Daniel Pipes era editor, unul dintre neoconservatorii proeminenţi, fiul istoricului Richard Pipes, el însuşi istoric al Orientului Mijlociu. Am participat la numeroase evenimente organizate în anii, 80 la FPRI, inclusiv prezentările făcute de Midge Decter, Irving Kristol, Adam Ulam şi Richard Pipes. În Commentary (revistă lunară editată vreme de decenii de Norman Podhoretz, iar acum de fiul acestuia, John) am citit eseul lui Leszek Kołakowski, “Totalitarianism and Lie”, în care ilustrul filosof polonez scria că minciuna este sufletul nemuritor al comunismului (am scris la acea vreme un răspuns la acest text memorabil, publicat în secţiunea “Letters“ a revistei). Tot în Commentary am citit articolele lui Podhoretz despre Soljeniţîn, precum şi celebra intervenţie a lui Daniel Patrick Moynihan pe tema antiamericanismului de la Naţiunile Unite (”The US in Opposition“).  Tot acolo am citit articole despre efectele perverse ale acţiunii afirmative, despre noul antisemitism de stânga şi subiecte care au intrat pe parcursul anilor pe agenda dezbaterilor din mediile  intelectuale americane.